Paradis în destrâmare…

Încă de când am privit pentru prima dată frumuseţile acestei lumi mi-am dorit să ajung într-o ţară minunată; o ţară care nu cunoaşte minciuna, nu cunoaşte ura, bârfa, discriminarea, indiferenţa şi nu în ultimul rând suferinţa. Întotdeauna am crezut că există dragoste absolută care învinge orice obstacol ce-i iese în cale şi îmi doream nespus ca într-o zi să o găsesc şi eu…

Şi…pe când mă aşteptam mai puţin…am ajuns pe un tărâm al fericirii…Ce frumos era totul acolo! De cum am ajuns am primit o pereche de aripi mari şi pufoase ca să pot zbura în orice loc îmi doresc şi visele mele prindeau contur. Zburam înconjurată de mii şi mii de fluturaşi coloraţi, cântam din prisosul inimii  acompaniată de triluri de păsărele, râdeam şi vântul se juca duios în părul meu. Şi tot farmecul îl făcea faptul că nu eram SINGURĂ…iubitul meu era cu mine!!!! Era paradisul creat de el pentru mine…şi m-a dus cu el acolo…Credeam că nu am să mai plec nicicând din el! Cu o singură privire de-a lui îmi alimentam cele mai frumoase vise, zâmbetul lui alunga cei mai negri nori, braţele lui puternice îmbrăţişau trupul meu firav ce tânjea după afecţiune, vorbele lui erau balsamul ce stingea focul din inimă, iar sărutarea caldă pe obrajii mei topeau fiorii reci din suflet…Ce frumos era să fiu cu iubitul meu…

Dar aveam să cunosc că nu eram în adevăratul Paradis…Nori plini de fulgere şi tunete îngrozitoare au întunecat din senin cerul. Păsărelele cântau acum triluri de jale şi ecoul din munţi anunţa furtuna, uraganul ce avea a şterge acest colţ de rai de pe harta vieţii mele…Mi-am dat seama că minciuna fusese infiltrată, nesiguranţa preluase controlul, prefăcătoria stăpânea sinceritatea şi indiferenţa întărită de laşitate apărau un interes de care eu nu aveam să ştiu…

Privind cu lacrimi amare pe obraz paradisul meu destrămându-se, nu puteam accepta adevărul; eram prinsă cu lanţuri grele de fier de stânca amintirilor dulci şi de visele mele spulberate într-o clipă…Nu puteam renunţa la ele; nu putea fi adevărat! Nu puteam înţelege şi nu găseam nici o logică…

Era tot ce aveam mai scump!!! Eram aşa de nefericită!!

Şuvoaiele creşteau şi picurii grei de ploaie loveau fiinţa mea parcă neînsufleţită. Valurile inundau sentimentele mele şi raţiunea mea se scufunda în adânc, înecându-se…Nu m-am zbătut! Nu aveam de ce…Iubitul meu dispăruse în negură şi paşii lui se stinseseră în mister. Aşteptam răspuns, dar NU VENEA!!!

Paradisul nostru era distrus…

Eram profund dezamăgită şi când trăgeam să-mi dau suflarea de tristeţe, nici nu-mi imaginam că aveam să descopăr adevăratul Paradis…Fusese tot timpul acolo!!! De ce nu l-am văzut? De ce nu-l găsisem?

Nu ştiu. Dar ştiu că dacă nu m-ar fi găsit El, nu m-ar fi luat pe braţele-I puternice şi nu ar fi rupt lanţurile ce mă ţineau legată în paradisul distrus, aş fi zăcut şi acum pierdută în adânc, în întuneric şi friggg…Îi simt şi acum privirea blândă şi plină de-ndurare ce-mi eliberă sufletul de zbucium. Atingerea-I caldă trată rănile mele cu balsam şi untdelemn ales. Fusesem dusă pe braţele Lui încă de la început, dar eram orbită de suferinţă şi nu L-am văzut; nu L-am simţit. Acum lumina Lui era în mine şi adevărul fusese descoperit. M-a adus cu adevărat în Paradis…Nu mă înşelasem : Paradisul exista cu adevărat!!! Eu nu l-am căutat în locul potrivit…

Un curcubeu imens străbătea tărâmul fericirii şi străzi întregi de aur se-aşterneau sub picioarele mele. Locuinţa pregătită pentru mine era doar din pietre preţioase şi un diamant gigant servea drept poartă pentru ea. Primisem haine albe imaculate şi o cunună care nu veştejeşte niciodată, strălucea pe capul meu. Numele meu era trecut în Cartea Sfântă a Paradisului şi tot dosarul meu de condamnare fusese achitat, şters prin sângele Mielului, Acela care mă căutase, mă găsise, se-ndurase de mine şi mă salvase…

Eram fericită!!! Însuşi El lumina Cetatea şi prezenţa Lui strălucea mai tare ca un soare. Nu mai era noapte şi într-adevăr aici nu găseai minciună, prefăcătorie, răutate, viclenie, ură, pizmă, bârfă şi nici măcar lacrimi sau durere…Coruri de îngeri cântau neîncetat Împăratului şi inima mea era preaplină de fericire!

Totul e fără pată acolo şi în perfectă armonie!

Paradisul există!!! Isus e calea, adevărul şi viaţa!

Veniţi cu toţii în Paradis căci e mai presus de orice vis..