Ce laşi în urma ta?…

Simt şi văd natura cum renaşte. Ce frumos e totul în jur…şi totuşi când totul în natură învie şi umple atmosfera de speranţă eu…mă ofilesc! Oare ce va rămâne în urma mea? Am eu siguranţă pe ziua de mâine? Am să las eu ceva celor din jur ? …..

Rândunica îşi lasă cuibul dar nu uită de el căci anul care vine se întoarce la el…

Furnica îşi lasă muşuroiul plin de merinde şi nu oboseşte în a fi exemplu de hărnicie…

Crinul împrăştie parfumul său şi curăţia lui e vestită printre flori…

Râul curge neîncetat în pofida obstacolelor şi lasă în urmă împrospătare, răcoare şi viaţă…

Mărul îşi are vremea lui şi la vremea potrivită dă roade gustoase şi hrănitoare…

…Până şi greierul care e cunoscut drept un mare pierde-vară te-ncântă în fiecare seară de vară…

EU CE LAS ÎN URMA MEA???????

Seara vieţii mele de călător pe pământ stă la pândă şi nu ştiu când asfinţitul va bate la poarta existenţei mele…nu pot să nu mă-ntreb : am trăit cu folos? am fost fericită, sau i-am făcut fericiţi pe cei din jur? am ieşit în evidenţă prin răutate, sau prin blândeţe? ce au văzut cei din jur în viaţa mea, un EU enorm de mare sau pe Isus la lucru? ce fapte de-ale mele vor ieşi la iveală, demne de lumină sau de întuneric? am slujit sau am cârtit? am ajutat, sau am dărâmat? am încurajat, sau am bârfit? am iubit, sau doar i-am amăgit pe cei din viaţa mea? cu ce mi-am hrănit sufletul, cu bogăţiile şi deşertăciunile lumii sau cu Cuvântul lui Dumnezeu?

Mă pierd în gânduri …mii şi mii de sentimente mă-ncearcă…să fie totul pierdut? chiar am pierdut totul?? nu mai am nimic?…

Încep să plâng…cumva trebuie să exteriorizez durerea sufletului…mi-e dor de cei dragi…mi-e dor de viaţă, de viaţa din belşug…mi-e dor de cei pe care i-am alungat din viaţa mea, rănindu-i…mi-e dor de cei ce-au plecat înaintea mea şi nu i-am preţuit la momentul potrivit…mi-e dor de cei ce m-au iubit…

Ce-am făcut cu viaţa mea?? E greşit să mă întreb? Poate cineva să-mi răspundă?? sau…e totul pierdut…Se zice că speranţa moare ultima, dar dacă nu o ai deloc rămâne ceva??

“DRAGOSTEA  nu va pieri niciodată!”       

                                                                        1 Corinteni 13 : 8

Dragostea cui?… a oamenilor?… a mea?…

 NU!!! Cu siguranţă NU!

“Fiindcă atât de mult a IUBIT  Dumnezeu lumea că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu PIARĂ, CI să aibă VIAŢA VEŞNICĂ.”

                                                                     Ioan 3 : 16

deci…

“Căutaţi pe Domnul câtă vreme se poate găsi; chemaţi-L câtă vreme este aproape. Să se lase cel rău de calea lui, şi omul nelegiuit să se lase de gândurile lui, să se întoarcă la Domnul care va avea milă de el, la Dumnezeul nostru care nu oboseşte iertând. ”

                                                                              Isaia 55 : 6,7

apoi…

“Nimeni să nu-ţi dispreţuiască tinereţea; ci fii o pildă pentru credincioşi: în vorbire, în purtare, în dragoste, în credinţă, în curăţie. ”

                                                                           1 Timotei 4 : 12

şi nu uita….

“Pot să se mute munţii, pot să se clatine dealurile, dar dragostea Mea nu se va muta de la tine, şi legământul Meu de pace nu se va clătina, zice Domnul, care are milă de tine.”

                                                                        Isaia 54 : 10

şi de asemenea…

“Căci sunt bine încredinţat că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare, nici înălţimea, nici adâncimea, nici o altă făptură, nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu care este în Isus Hristos, Domnul nostru.”

                                                                    Romani 8 : 38, 39