Dragostea…
Dor de tine, fluturaşi în stomac, palpitaţii incontrolabile de inimă, insomnii, lacrimi fără motiv, tremur din cap până -n picioare, tristeţe în lipsa privirilor tale, leşinuri când te zăresc, durere când nu te găsesc, imaginaţie bogată, bucurie nedescrisă în prezenţa ta…
Nici un doctor nu are vreun remediu şi nu-mi poate pune un diagnostic, dar cei din jur, mai experimentaţi sau nu, îmi spun acelaşi lucru :
“Suferi de DRAGOSTE!!!”
Dragoste?? Sunt disperată…nu mă aşteptam la această “boală”. Nu cunosc nimic despre ea…se vindecă?, durează mult?, se poate agrava?, de ce doctorii nu o pot vindeca?, e contagioasă?…..
Încep să răsfoiesc diverse cărţi, citesc o grămadă de scrieri şi documentarii în speranţa de-a afla mai multe…cineva trebuie să ştie….Am să lupt şi am s-o înving!
Dar, în loc să încep să înţeleg, intru în ceaţă…DRAGOSTEA :
- arată omului cum ar trebui să fie – A. P. Cehov
- este aripa dăruită de Dumnezeu sufletului pentru a urca la El – Michelangelo Buonarotti
- nu înseamnă a ne privi unul pe celălalt, ci a privi amândoi în aceeaşi direcţie – Antoine de Saint-Exupery
- este o intersecţie cu sens giratoriu; te-nvârţi în jurul aceleiaşi inimi până rămâi fără lacrimi – Ionuţ Caragea
- este o fiară care stă toată viaţa la pândă şi te ucide atunci când iubeşti cel mai tare – Ionuţ Caragea
- un dram foarte mic de speranţă este suficient pentru a cauza reapariţia dragostei – Stendhal
- este ceaţa care se formează cu aburii suspinelor – William Shakespeare
- imatură spune ‘te iubesc pentru că am nevoie de tine’; dragostea matură spune ‘am nevoie de tine pentru că te iubesc’ – Erich Fromm
- nu are remediu, dar este singurul medicament pentru orice durere.
Şi totuşi…cea mai bună definiţie a dragostei pe care am găsit-o este :
“Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate; dragostea nu pizmuieşte; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău, nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr, acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul.
Dragostea nu va pieri niciodată. ”
1 Corinteni 13 : 4-8 a
La fel cum nu poţi să-ţi alegi părinţii, fraţii, surorile sau rudele, nu poţi alege de cine să te îndrăgosteşti, ÎNSĂ poţi alege modul în care IUBEŞTI !!!!
Draga…e asa de superb si de adevarat tot ce ai scris aici….imi place ca iti folosesti acest dar de a compune si se poate invata din ce zici…Domnul sa te binecuvanteze!!!
multumesc enorm de mult pentru sustinere draga mea…pentru mine asta conteaza cel mai mult…Te iubesc!!! fii binecuvantata si tu…:*:*:*:*
forte frumos
“Viaţa demonstrează fastuos că dragostea dintre bărbat şi femeie conţine în ea un parfum divin. Darul divin ce ţi se dă prin trăirea dragostei nu poate fi găsit în nici o altă formă, în nici o altă stare, în nici o altă manifestare a existenţei. Dacă eşti conştient de divinitatea dragostei, o trăieşti, amintindu-ţi că ea nu vine în fiecare zi, în fiecare an, nici măcar o dată la câţiva ani; ba, se poate să fie pentru unii o dată într-o viaţă. Să trăieşti dragostea când vine, asta-i esenţa.
S-o trăieşti în clipa ei, asta-i cerinţa. Să te bucuri de ea acum, când a apărut, căci asta-i dragostea, o apariţie, o ivire, un dar divin, un surâs unic al celor două suflete. Dragostea aceasta poate suporta amânare, iar istoria iubirilor omeneşti o confirmă. Numai că ar putea fi în amânarea aceasta un fel de a amâna să guşti misterul, esenţa şi frumuseţea existenţei, doar pentru că ai alte priorităţi şi crezi că ea este un fenomen obişnuit. Vine peste noapte, vine când vrei, poţi s-o planifici, or s-o manipulezi. Dar asta-i eroarea, uiţi că dragostea este un mister.
Parfumul dragostei dintre bărbat şi femeie înseamnă doar că dragostea nu are motivaţii, nu implică voinţa, puterea sau dorinţele omeneşti obişnuite; ca orice parfum, îşi împrăştie mirosul un timp şi apoi… dispare. Să simţi parfumul la vreme, asta-i ideea. Există un timp, o clipă, un ceas al parfumului dragostei. Fie că îl simţi, îl trăieşti sau îl pui la coada priorităţilor, el pleacă într-o zi.
Nu-i etern. Vine şi pleacă, fie că-l trăieşti sau nu. Să nu treci pe lângă acest parfum cu ochii închişi, căci cine ştie când şi dacă se va mai ivi?”